Toate definitiile

NIMICÍ, nimicesc, vb. IV. Tranz. A face să nu mai existe, a reduce la nimic (omorând, distrugând, lichidând); a distruge, a desființa, a prăpădi, a extermina, a lichida, a nimicnici. – Din nimic.

NIMICÍ vb. 1. v. distruge. 2. a desfiinţa, a distruge, a lichida, a prăpădi, (fig.) a topi. (Au ~ pur şi simplu totul în calea lor.) 3. v. masacra. 4. a distruge, a potopi, a prăpădi, a sfărâma, a zdrobi, a zvânta, (înv. şi pop.) a pierde, a răpune, a risipi, (pop.) a isprăvi, a zdrumica, (înv. şi reg.) a sodomi, (reg.) a litrosi, (prin Transilv.) a potroşi, (înv.) a cura, a nimicnici, a potrebi, a stropşi, a târî, a zdruncina, (grecism înv.) a afanisi, (fig.) a secera, a spulbera. (I-a ~pe duşmani.) 5. a distruge, a rade, a zdrobi, (înv. şi reg.) a sparge, (fig.) a pulveriza, a şterge. (Au ~ cetatea duşmană.) 6. v. mistui. 7. a (se) distruge, a (se) prăpădi, a (se) strica. (Ploaia a ~ recolta.) 8. a distruge, (fig.) a sfărâma, a ucide, a zdrobi. (I-a ~ toate visurile.)

A nimici ≠ a crea

nimicésc v. tr. (d. nimic). Prefac în nimic, distrug. – Și vechĭ nimicnicesc.

nimicí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nimicésc, imperf. 3 sg. nimiceá; conj. prez. 3 să nimiceáscă