Toate definitiile

NENOROCÍRE, nenorociri, s. f. 1. Stare a celui nenorocit; nefericire, durere, suferință mare. 2. Întâmplare care are efecte dezastruoase, care face pe cineva nenorocit; necaz mare; p. ext. dezastru. ◊ Loc. adv. Din nenorocire = a) din cauza unor împrejurări regretabile; b) spre regretul cuiva, din păcate. – V. nenoroci.

NENOROCÍRE s. 1. v. nefericire. 2. v. necaz. 3. v. de-zastru.

Nenorocire ≠ norocire

nenorocíre f. Nefericire. Întîmplare rea. Dezastru, catastrofă.

nenorocíre s. f., g.-d. art. nenorocírii; pl. nenorocíri