Toate definitiile

NEISPRĂVÍT, -Ă, neisprăviți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care este lăsat neterminat, care nu are capăt sau sfârșit. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care nu are nici o situație, nici un rost, care este fără căpătâi, de nimic; (om) incapabil. – Ne- + isprăvit.

NEISPRĂVÍT adj., s. 1. adj. v. neterminat. 2. adj., s. v. incapabil.

Neisprăvit ≠ isprăvit

neisprăvít, -ă adj. Care nu s’a isprăvit. Fig. Incomplet, căruĭa-ĭ lipsește ceva în educațiune orĭ în învățătură: om neisprăvit.

!neisprăvít adj. m., s. m., pl. neisprăvíți; adj. f., s. f. neisprăvítă, pl. neisprăvíte