Toate definitiile

NEFERICÍRE, nefericiri, s. f. Starea, situația celui nefericit; nenorocire; întâmplare, împrejurare care aduce cuiva suferință, necaz, nenorocire. ◊ Loc. adv. Din nefericire = din nenorocire, din păcate. – Ne- + fericire.

NEFERICÍRE s. nenoroc, nenorocire, (înv.) meserătate, mişelătate. (~ vieţii lui.)

Nefericire ≠ fericire, noroc

nefericíre f. Nenorocire, situațiune saŭ întîmplare nefericită.

nefericíre s. f., g.-d. art. nefericírii; pl. nefericíri