Toate definitiile
NEDÉMN, -Ă, nedemni, -e, adj. Care nu este demn, nu este la înălțimea așteptată; nevrednic. – Ne- + demn (după fr. indigne).
NEDÉMN adj., s. 1. adj. nevrednic, (înv.) netrebnic. (Eşti ~ de această demnitate.) 2. adj., s. v. ticălos. 3. adj. infam, josnic, mişel, mişelesc, mizerabil, mârşav, nelegiuit, nemernic, netrebnic, ruşinos, scelerat, ticălos, (livr.) ignobil, sacrileg, (înv. şi pop.) parşiv, scârnav, (Mold.) chiolhănos, (înv.) blestemăţesc, fărădelege, scârbavnic, scârbelnic, scârbit, verigaş, verigăşos, (fig.) murdar, spurcat. (Faptă ~.) 4. adj. v. compromiţător.
Nedemn ≠ demn, vrednic
NEDÉMN, -Ă adj. 1. Care nu este demn, nevrednic. 2. De neiertat. [< ne- + demn].
NEDÉMN, -Ă adj. 1. care nu este demn; nevrednic. 2. dezonorant. (după fr. indigne)
* nedémn, -ă adj. Care nu e demn, care nu merită, nevrednic: leneșu e nedemn de milă. Dezonorant, demn de blam saŭ dispreț: purtare nedemnă. Adv. S’a purtat nedemn.