Toate definitiile

MĂRTURISÍRE, mărurisiri, s. f. Faptul de a (se) mărturisi; mărturie. 1. Afirmare, susținere. ♦ Spec. Depoziție făcută de o persoană în fața unui organ de jurisdicție sau de urmărire penală despre fapta penală sau civilă săvârșită. 2. Destăinuire, confidență. 3. Spovedanie. – V. mărturisi.

MĂRTURISÍRE s. 1. v. afirmaţie. 2. v. depoziţie. 3. v. recunoaştere. 4. v. destăinuire. 5. v. declara-ţie. 6. v. destăinuire. 7. v. spovedanie.

MĂRTURISÍRE s. v. predicare, propagare, propovăduire, răspândire.

Mărturisire ≠ tăcere

mărturisíre f. Acțiunea de a saŭ de a se mărturisi, declarațiune, confesiune.

mărturisíre s. f., g.-d. art. mărturisírii; pl. mărturisíri