Toate definitiile

MÂHNÍRE, mâhniri, s. f. Faptul de a (se) mâhni; sentiment de întristare, îndurerare, amărăciune, supărare; mâhniciune. – V. mâhni.

MÂHNÍRE s. 1. amărăciune, întristare, necaz, supărare, tristeţe, (înv. şi pop.) obidire, (pop.) obidă, (înv. şi reg.) scârbă, (Transilv., Mold. şi Bucov.) bănat, (înv.) mâhneală, mâhniciune, scârbie, (fig.) cătrănire. (Ţi-a trecut ~?) 2. îndurerare, întristare, (fig.) rănire. (~ unei persoane.) 3. v. întristare. 4. v. posomoreală.

Mâhnire ≠ plăcere, veselie, voioşie

măhníre f. Întristare adîncă.

mâhníre s. f., g.-d. art. mâhnírii; pl. mâhníri

măhníre f. Întristare adîncă.