Toate definitiile

MULȚUMÍT, -Ă, mulțumiți, -te, adj., s. f., prep. 1. Adj. Care se simte bine, căruia nu-i lipsește nimic; satisfăcut, îndestulat. ♦ Bucuros. 2. S. f. (Înv. și pop.) Recunoștință (exprimată prin cuvinte sau prin recompense materiale); (concr.) ceea ce se oferă drept răsplată. 3. S. f. (Înv. și pop.) Bucurie, satisfacție. 4. Prep. (În forma mulțumită; construit cu dativul) Datorită..., cu ajutorul..., prin intermediul... [Var.: (reg.) mulțămít, -ă adj.] – V. mulțumi.

MULŢUMÍT adj. 1. v. satisfăcut. 2. v. împăcat. 3. v. bucuros.

Mulţumit ≠ nemulţumit

MULŢUMÍTĂ s. v. bucurie, desfătare, mângî-iere, mulţumire, plăcere, răsplată, re-compensă, recunoştinţă, satisfacţie.

MULŢUMÍTĂ s., prep. 1. s. (BIS.) v. slavă. 2. prep. datorită.

mulțămít, -ă adj. Satisfăcut, care nu pretinde maĭ mult, vesel, fericit: bătrînu era mulțămit văzîndu-șĭ toțĭ fiiĭ la un loc.

*mulțumít adj. m., pl. mulțumíți; f. mulțumítă, pl. mulțumíte