Toate definitiile

MULȚUMÍRE, mulțumiri, s. f. Acțiunea de a (se) mulțumi; exprimare a recunoștinței; răsplătire. ♦ Satisfacție, plăcere, bucurie, fericire, mulțumită; cuvânt, gest prin care se mulțumește (1) cuiva pentru ceva. [Var.: (reg.) mulțămíre s. f.] – V. mulțumi.

MULŢUMÍRE s. 1. v. slavă. 2. v. satisfacţie. 3. v. bu-curie.

MULŢUMÍRE s. v. compensare, compensaţie, daune, despăgubire, răsplată, recom-pensă, reparaţie.

Mulţumire ≠ nemulţumire

mulțămíre f. Arătarea recunoștințeĭ pin [!] vorbe. Răsplată, recompensă. Satisfacțiune, bucurie, plăcere: soldațiĭ eraŭ plinĭ de mulțămire de ceĭa ce le spusese generalu.

mulțumíre s. f., g.-d. art. mulțumírii; pl. mulțumíri