Toate definitiile

MILOSTIVÍRE, milostiviri, s. f. Faptul de a se milostivi. 1. Milă¹, compătimire, îndurare; înduioșare, bunăvoință. 2. Binefacere, pomană, dar². ♦ Calitatea de a fi darnic, generos; dărnicie, generozitate. – V. milostivi.

MILOSTIVÍRE s. 1. v. îndurare. 2. v. milă. 3. milă, pomană, (înv. şi pop.) milostenie. (Trăieşte din ~ altora.) 4. v. iertare.

Milostivire ≠ neîndurare, nemilostivire

milostivíre s. f., g.-d. art. milostivírii; pl. milostivíri