Toate definitiile

MÁRTIE s. m. invar. A treia lună a anului, care urmează după februarie; mărțișor, marț². [Var.: (înv. și pop.) mart, (pop.) márte s. m. invar.] – Din sl. martiĩ.

MÁRTIE s. (înv. şi pop.) marţ, (pop.) mărţişor, (înv.) germănar. (Luna ~.)

Mártie m. (vsl. Martiĭ și Martŭ, ngr. Mártios, d. lat. martius[mensis, luna] luĭ Marte, de unde și it. sp. pg. marzo, pv. mars, martz, fr. cat. mars; germ. März. V. marț, marțĭ, mărțișor). A treĭa lună a anuluĭ. A nu lipsi de nicăirĭ [!], ca Martie din post, a fi prezent la toate petrecerile saŭ chilipirurile.

mártie (-ti-e) s. m., g.-d. lui mártie; abr. mart.; III /.03./-03-