![]() Caută
Traducere
|
Toate definitiileMĂRÁZ, mărazuri, s. n. (Reg.; mai ales la pl.) Mofturi, nazuri, fasoane. [Var.: maráz s. m.] – Din tc. maraz. MĂRÁZ s. v. ciudă, gelozie, invidie, necaz, pică, pizmă, pornire, ranchiună. măráz (mărázuri), s. n. – 1. (Înv.) Invidie, silă. – 2. (Pl.) Fleacuri, fandoseli, mutre. – Var. maraz. Mr. măraze, megl. măraz. Tc. maraz (Miklosich, Türk. Elem., II, 123; Șeineanu, II, 249; Berneker, II, 19; Lokotsch 1404), cf. ngr. μαράζί, alb., sb., bg. maraz. maráz n., pl. urĭ (turc. maraz, d. ar. maraz, boală, care vine d. gr. marasmós, marazm; d. turc. vine ngr. marázis, alb. marás, sîrb. maraz). Vechĭ (măraz). Pornire, necaz, cĭudă. Azĭ. Mold. Iron. A face marazurĭ, a face mofturĭ, a te strîmba (ca să placĭ orĭ fiind-că nu-țĭ place ție): parcă eraŭ niște maĭmuțe care fac marazurĭ la circ (Neam. Rom. Pop. 6, 190), de atuncĭ (de la bătaĭe) nu-mĭ maĭ face marazurĭ (ĭapa) și trece pin [!] apă ca pe uscat (Panfile, Văzduhul, 1916, 15). V. marafet. măráz, V. maraz. măráz (reg.) s. n., pl. mărázuri MARÁZ s. m. v. măraz. maráz n., pl. urĭ (turc. maraz, d. ar. maraz, boală, care vine d. gr. marasmós, marazm; d. turc. vine ngr. marázis, alb. marás, sîrb. maraz). Vechĭ (măraz). Pornire, necaz, cĭudă. Azĭ. Mold. Iron. A face marazurĭ, a face mofturĭ, a te strîmba (ca să placĭ orĭ fiind-că nu-țĭ place ție): parcă eraŭ niște maĭmuțe care fac marazurĭ la circ (Neam. Rom. Pop. 6, 190), de atuncĭ (de la bătaĭe) nu-mĭ maĭ face marazurĭ (ĭapa) și trece pin [!] apă ca pe uscat (Panfile, Văzduhul, 1916, 15). V. marafet. |