Toate definitiile

MANÁF, manafi, s. m. (Turcism înv.) Soldat turc. – Tc. manav.

manáf (manáfi), s. m. – 1. Soldat turc din trupele neregulate ale șefului rebel Manav Ibrahim (1802). – 2. Sălbatic, fiară. Tc. manav „postăvar” (Șeineanu, III, 75). Sec. XIX, înv.

manáf m. (turc. manav, vînzător de poame; bg. manaf[in], Turc din Asia Mică [Iron]). Vechĭ. Cîrjaliŭ (după numele luĭ Manaf (saŭ Manah) Ibrahim (un șef din ceata luĭ Pazvantoglu), care a pîrjolit Oltenia la 1802-03.

MANĂF s. v. cârjaliu.