Toate definitiile
MANUSCRÍS s. (înv.) izvod, manuscript. (Un ~ din veacul al XVI-lea.)
MANUSCRÍS, -Ă adj., s.n. (Operă, lucrare, text) scris de mână (azi și dactilografiat); netipărit. [Var. manuscript s.n. / cf. fr. manuscrit, lat. manuscriptum < lat. manus – mână, scribere – a scrie; după scris].
MANUSCRÍS, -Ă, manuscriși, -se, s. n., adj. 1. S. n. Text scris de mână sau, p. ext., dactilografiat. ◊ Loc. adj. și adv. În manuscris = (încă) netipărit. 2. Adj. (Despre texte, lucrări) Scris cu mâna sau, p. ext., dactilografiat. [Var.: (înv.) manuscrípt s. n.] – Din lat. manuscriptus (după scris).
MANUSCRÍS, -Ă adj., s. n. (text) scris de mână (azi și dactilografiat). (< fr. manuscrit, lat. manu-scriptus)
manuscrís (manuscríse), s. n. – Text scris de mînă. – Var. (înv.) manuscript. Format după fr. manuscrit încrucișat cu scris, participiul lui a scrie.
manuscrípt n., pl. e (lat. manu-scriptus, scris cu mîna). Carte scrisă cu mîna (în opoz. cu imprimat saŭ tipăritură). – Se zice maĭ des manuscris (formă românizată, ca extract, product și extras, produs) și se întrebuințează și ca adj.: o carte manuscrisă.
!manuscrís1 (-nus-cris/-nu-scris) adj. m.; f. manuscrísă, pl. manuscríse
!manuscrís2 (-nus-cris/-nu-scris) s. n., pl. manuscríse; abr. ms.