Toate definitiile

MANSUÉT adj. v. blajin, blând, bun, domol, paşnic.

MANSUÉT, -Ă adj. (Liv.) Blând, indulgent, bun. [Pron. -su-et. / < lat. mansuetus, it. mansueto, cf. fr. mansuet].

MANSUÉT, -Ă adj. blând, indulgent, bun. (< lat. mansuetus, it. mansueto)

mansuét (livr.) (-su-et) adj. m., pl. mansuéți; f. mansuétă, pl. mansuéte