Toate definitiile

MANICÓRD, manicorduri, s. n. Instrument muzical medieval asemănător clavicordului. – Din it. manicordo, fr. manicorde.

MANICÓRD s.n. Vechi instrument muzical cu coarde și clape, ale cărui coarde erau acoperite cu pânză pentru a face sunetele mai line. [< it. manicordo, cf. fr. manicorde].

MANICÓRD s. n. vechi instrument muzical cu coarde și clape, asemănător clavicordului. (< it. manicordo, fr. manicorde)