Toate definitiile

MANÉLĂ, manele, s. f. Piesă de lemn brut, cu lungime variind după întrebuințări, folosită mai ales în construcții. – Din it. manella.

MANÉLĂ s. v. rangă.

MANÉLĂ s.f. (Constr.) Piesă de lemn brut rotund, folosită la cofraje, schele etc. ♦ Manetă. [< it. manella].

MANÉLĂ s. f. bară de lemn folosită la cofrage, schele etc. (< it. manella)

manélă (manéle), s. f. – 1. Manivelă. – 2. Zăvor. Ngr. μανέλα (Scriban).

manélă f., pl. e (ngr. manéla, d. it. manella, care vine d. mano, mînă). Sud. Drug de lemn, ca de vre-un metru și ceva, care se pune de-a curmezișu ușiĭ și se prinde în ceva pin [!] ăuntru [!] ca s´o ție bine încuĭată. Pîrghie de rîdicat [!] greutățĭ. În scîndurărie, prăjină de brad lungă de vre-o 4 metri.

manélă (piesă de lemn) s. f., g.-d. art. manélei; pl. manéle