Toate definitiile

MANDOLÍNĂ, mandoline, s. f. Instrument muzical alcătuit dintr-o cutie de rezonanță boltită și din patru coarde metalice duble, care se pun în vibrație prin atingere cu o pană (de celuloid) sau prin ciupire. – Din fr. mandoline. Cf. it. mandolina, germ. Mandoline.

MANDOLÍNĂ s.f. Instrument muzical cu coarde duble de metal, care sunt puse în vibrație cu degetele sau cu o pană. [Cf. fr. mandoline, it. mandolina].

MANDOLÍNĂ s. f. instrument muzical din familia lăutei, cu cutia de rezonanță foarte boltită și corzi duble de metal, puse în vibrație cu un plectru. (< fr. mandoline, it. mandolina)

mandolínă (mandolíne), s. f. – Instrument muzical. – mr. mandolina. Fr. mandoline, it. mandolina. – Der. mandolinist, s. m. (cîntăreț la mandolină; dandi; crai, donjuan).

*mandolínă f., pl. e (fr. mandoline, d. it. mandolino, dim. d. mandóla, mandoră). Un fel de cobză maĭ mică și maĭ frumoasă, cu patru coarde metalice duple [!], dispuse și acordate ca și la vioară și care zbîrnîĭe atingîndu-le cu o pană.

mandolínă s. f., g.-d. art. mandolínei; pl. mandolíne