Toate definitiile

malác (maláci), s. m. – Bivol mic. Ngr. δαμαλάϰι „juncan”, din δαμάλι „vițel”, cf. bg. malak. Der. din gr. μαλαϰός „fraged, tînăr” (Cihac, II, 672; Berneker, II, 11; Tiktin) sau din bg., pusă în legătură cu sl. malŭ „mic” (Tiktin; Candrea) pare mai puțin probabilă.

MALÁC, -Ă, malaci, -ce, s. m. și f. Pui al bivoliței. ◊ Epitet depreciativ pentru un om gras, greoi și leneș. – Din bg. malak.

MALÁC s. (ZOOL.) (reg.) bivolaş, turmac.

malác m. (vgr. malakós, moale, delicat, de unde și bg. malak, malac. Cp. și cu ung. malac, purcel). Turmac, vițel de bivol.

malác s. m., pl. maláci