Toate definitiile

MÁJĂ, măji, s. f. 1. Veche unitate de măsură pentru greutăți, variind, după epoci și regiuni, între 50 kg și 100 de ocale. 2. (Reg.) Cântar pentru greutăți mari. 3. Năvod. – Din magh. mázsa.

MÁJĂ s. v. năvod.

MÁJĂ s. v. basculă, decimal, zecimal.

máje (mắji), s. f. – Chintal. – Var. majă. Mag. mázsa (Cihac, II, 513; Tiktin; Gáldi, Dict., 94), cf. sb., cr. maža. Varianta, pur ortografică, este înv. – Der. măjar (var. Mold. măjer), s. m. (pescar, vînzător de pește), al cărui semantism nu este clar (probabil se aplica numai angrosiștilor, care vindeau pește cu chintalele); măjerie, s. f. (pescărie); măjerit, s. n. (contribuție care se plătea pentru negoțul de pește, în București și Galați); mpji, vb. (Trans., a cîntări).

májă f., pl. măjĭ (ung. mázsa, cantar [!], balanță [mázsálni, a cîntări], de unde și sîrb. rut. maža). O veche măsură de greutate egală cu vre-o sută de ocale și care, în urmă, se întrebuința maĭ ales la pescăriĭ. (De aceĭa și Petru Rareș, în legendă, e numit „măjar”. Iorga, Negoț. 228). Azĭ. Trans. Buc. O sută de funțĭ orĭ și de kg.: o majă de sare (BSG. 1937, 88). Est. O legătură de maĭ multe table de tinichea. V. cantar.

MÁJĂ, măji, s. f. 1. (Înv. și reg.) Unitate de măsură pentru greutăți, egală, după regiuni, cu 50, cu 100 de kg sau cu 100 de ocale. 2. Cântar pentru greutăți mari. 3. (Înv.) Căruță de transportat pește. 4. Legătură sau pachet de foi de tablă. – Magh. mázsa.

májă (înv., reg.) s. f., art. mája, g.-d. art. mắjii; pl. măji