Toate definitiile

maimúță (maimúțe), s. f. – 1. Animal tropical. – 2. Persoană care gesticulează ca o maimuță. – 3. Femeie ușoară. – Var. (Mold.) momiță, (înv.) moimiță, moniță, (Banat) măimuc, (Trans.) măimucă, măimuță, (înv.) maimun, moimă. Mr. maimun, megl. măimun. Tc. (arab.) maimun (Miklosich, Türk. Elem., II, 122; Eguilaz 442; Șeineanu, II, 243; Berneker, II, 6; Lokotsch 1365), cf. ngr. μαϊμοῦ, bg. maimuna, sb. maimun, it. mammone, v. fr., prov. maimon, sp., port. mono. Cuvîntul adoptat definitiv în limba literară, după multă șovăire, este maimuță, care pare der. din ngr. Atestat din sec. XVII. Sensul 3, probabil prin confuzie cu magmuză. Der. maimuți, vb. (a imita); maimuțări, vb. (a imita); maimuțărie (var. maimuțăreală), s. f. (imitație ridicolă, contrafacere, simulacru); momiți (var. monițări), vb. (Mold., a imita); măimui, (înv., a imita); momițărie (var. monițărie), s. f. (Mold., imitație); maimuțăresc, adj. (ca de maimuță).

MAIMÚȚĂ, maimuțe, s. f. 1. Nume generic dat animalelor tropicale cu conformația exterioară foarte asemănătoare cu a omului, inteligente și sociabile, cu un spirit de imitație foarte dezvoltat. 2. (Fam.) Epitet depreciativ pentru o persoană foarte urâtă sau care obișnuiește să imite pe alții. – Cf. ngr. maimú, tc. maymun.

MAIMÚŢĂ s. (ZOOL.) (înv. şi reg.) moimă, (Ban. şi Transilv.) maimucă, (înv.) simie. (Gorila este o ~.)

MAIMÚŢĂ s. v. cocotă, curvă, femeie de stradă, momâie, prostituată, sperietoare, târfă.

maĭmúță f., pl. e (ngr. maĭmú, d. turc. [d. pers.] maĭmun; alb. maĭmún, sîrb. mojmun, mojmunica, cr. muna, munica, bg. maĭmuna, ung. majom; it. mammóne, și monna, pv. vfr. maimon, sp. pg. mono, fem. -na). Vest. Un mamifer care seamănă cu omu (dar mult maĭ urît), acoperit de păr peste tot (afară de față), ca: orangutanu [!], gorila, cimpanzu [!], gibonu, macacu,magotu, uistiti ș. a. Fig. Imitator ridicul. Om foarte urît (V. coșcodan). – În est momiță și (maĭ des) moníță, vechĭ móĭmă și moĭmiță. În Trans. măĭmúță și -úcă (pl. ĭ), în Ban. și -úc (masc.). – Maĭmuțele pot apuca și cu mînile [!], și cu picĭoarele și-s foarte îndemănatice; sistema lor dentară e aproape completă. Afară de unele maĭmuțe marĭ, nu-șĭ fac culcușurĭ. Există foarte multe speciĭ de la talia cea maĭ mică pînă la înălțimea omuluĭ. În ainte [!] locuĭaŭ și pin [!] Eŭropa, unde azĭ nu se maĭ află de cît la Gibraltar. Încolo, locuĭesc pin țările tropicale. Aŭ de ordinar un puĭ, rar doĭ, pe care-ĭ ĭubesc foarte mult. Cu toate că-s inteligente și sociabile, îs foarte leneșe.

maimúță s. f., g.-d. art. maimúței; pl. maimúțe

maĭmúță f., pl. e (ngr. maĭmú, d. turc. [d. pers.] maĭmun; alb. maĭmún, sîrb. mojmun, mojmunica, cr. muna, munica, bg. maĭmuna, ung. majom; it. mammóne, și monna, pv. vfr. maimon, sp. pg. mono, fem. -na). Vest. Un mamifer care seamănă cu omu (dar mult maĭ urît), acoperit de păr peste tot (afară de față), ca: orangutanu [!], gorila, cimpanzu [!], gibonu, macacu,magotu, uistiti ș. a. Fig. Imitator ridicul. Om foarte urît (V. coșcodan). – În est momiță și (maĭ des) moníță, vechĭ móĭmă și moĭmiță. În Trans. măĭmúță și -úcă (pl. ĭ), în Ban. și -úc (masc.). – Maĭmuțele pot apuca și cu mînile [!], și cu picĭoarele și-s foarte îndemănatice; sistema lor dentară e aproape completă. Afară de unele maĭmuțe marĭ, nu-șĭ fac culcușurĭ. Există foarte multe speciĭ de la talia cea maĭ mică pînă la înălțimea omuluĭ. În ainte [!] locuĭaŭ și pin [!] Eŭropa, unde azĭ nu se maĭ află de cît la Gibraltar. Încolo, locuĭesc pin țările tropicale. Aŭ de ordinar un puĭ, rar doĭ, pe care-ĭ ĭubesc foarte mult. Cu toate că-s inteligente și sociabile, îs foarte leneșe.

măĭmúță, V. maĭmuță.