Toate definitiile

MÁICĂ s. v. bunică, mamă, mamă-mare.

!máică² (mamă) (înv., reg.) s. f., g.-d. art. máicei / máicii / máichii; pl. máice / maici

!máică¹ (călugăriță) s. f., g.-d. art. máicii; pl. maici

!máică² (mamă) (înv., reg.) s. f., g.-d. art. máicei/máicii/máichii; pl. máice/maici

máică-mea (-ta, -sa) (fam.) s. f. + adj. pr., g.-d. máică-mii (-tii, -sii)

POALAMAICIIPRÉCISTA s. v. mireasă.

Adormírea Máicii Dómnului (sărbătoare) s. propriu f., g.-d. art. Adormírii Máicii Dómnului

MÁICĂ s. (BIS.) 1. Maica Domnului = madona (art.), născătoarea (art.), preacurata (art.), preanevinovata (art.), preasfânta (art.), precista (art.), Fecioara Maria, Sfânta Fecioară, (înv.) bogorodniţa (art.), preacinstita (art.). 2. v. că-lugăriţă.

MÁICĂ, maici, s. f. I. 1. (Pop.) Mamă. ♦ Termen de politețe folosit pentru a vorbi cu (sau despre) o femeie (mai) în vârstă; termen afectiv cu care o femeie se adresează copiilor ei sau unei persoane mai tinere. 2. Călugăriță; termen cu care cineva se adresează unei călugărițe. II. Fig. (Pop.) Izvor, cauză, origine. – Din bg., scr. majka.

MÁICĂ s. v. bunică, mamă, mamă-mare.

MĂTURAMAICIIPRÉCESTA s. v. năfurică.

máică (-ci), s. f. – 1. Mamă. – 2. Maica Domnului „Fecioara Maria”. – 2. Titlu dat călugărițelor. – Mr., megl. maică. Bg. majika, sb., cr. màika (Cihac, II, 103; Berneker, II, 8; Tiktin).

!mấna-Máicii-Dómnului (plantă) s. f., g.-d. art. mấinii-Máicii-Dómnului

máĭcă f., pl. ĭ (bg. maĭka, sîrb. majka și maja, d. vsl. mati, mamă. V. matcă). Mamă (Rar). Titlu onorific dat uneĭ călugărițe: maĭca Eŭdoxia. Maĭca Domnuluĭ, mama luĭ Hristos. Interj. Maĭcă! maĭcă! Da nebun eștĭ! – Și muĭcă.

!máică² (mamă) (înv., reg.) s. f., g.-d. art. máicei / máicii / máichii; pl. máice / maici

Máica Dómnului s. propriu f., g.-d. Máicii Dómnului