Toate definitiile

MAHÓRCĂ s. f. 1. Plantă anuală din familia solanaceelor, cu frunze mari, bogate în nicotină și în acid citric, dar lipsite de aroma frunzelor de tutun; tutun turcesc (Nicotina rustica). 2. Tutun de calitate inferioară, fabricat din rădăcinile mahorcii (1). – Din rus., ucr. mahorka.

MAHÓRCĂ s. (prin Mold.) marhotcă, (Mold. şi Bucov.) paşcă. (Fumează ~.)

mahórcă s. f. – Tutun prost. Rus., rut. machorka (Tiktin; Candrea; cf. Vasmer II, 107). În Mold.

mahórcă f., pl. ĭ (rus. mahórka). Mold. Pop. Tutun prost. – Și marhotcă (Bas.). V. bacon.

MAHÓRCĂ s. f. Tutun de calitate inferioară. – Rus mahorka.

mahórcă s. f., g.-d. art. mahórcii