Toate definitiile

MAGNIFICÉNȚĂ, magnificențe, s. f. (Livr.) Grandoare, măreție; fast, lux ieșit din comun. – Din fr. magnificence, it. magnificenza.

MAGNIFICÉNȚĂ s.f. Măreție, lux, fast, strălucire. [Cf. fr. magnificence, it. magnificenza, lat. magnificentia].

MAGNIFICÉNȚĂ s. f. grandoare, măreție, strălucire; fast, lux. (< fr. magnificence, it. magnificenza)

*magnificénță f., pl. e (lat. magnificentia). Măreție, strălucire: magnificența unuĭ palat, (fig.) magnificența unuĭ discurs. Calitatea de a fi glorios: magnificența unuĭ titlu.

magnificénță (livr.) s. f., g.-d. art. magnificénței

!Magnificénța Sa (livr.) loc. pr., g.-d. Magnificénței Sále; pl. Magnificénțele Lor

!Magnificénța Voástră (livr.) loc. pr., g.-d. Magnificénței Voástre