Toate definitiile

LĂTĂRÉȚ, -EÁȚĂ, lătăreți, -e, adj. Care are o formă lată și turtită. – Lat + suf. -ăreț.

LĂTĂRÉŢ adj. plat, turtit, (reg.) lătăuş. (Obiect de formă ~eaţă.)

lătăréț, -eáță adj., pl. f. ețe (d. lat.). Cam lat: Tătariĭ aŭ fața lătăreață.

lătăréț adj. m., pl. lătăréți; f. lătăreáță, pl. lătăréțe