Toate definitiile

LĂTUNOÁIE s. 1. (TEXT.) răritură, (reg.) cărare, strungă. (~ într-o ţesătură.) 2. (reg.) margine. (~ folosită la o construcţie.)

LĂTUNOÁIE, lătunoi, s. f. 1. Gaură, răritură care se produce la marginile pânzei în timpul țesutului manual prin ruperea unor fire din urzeală. 2. Scândură plană pe o parte și convexă pe cealaltă, tăiată de la marginea unui buștean. [Pl. și: lătunoaie. = Var.: (2) lătunói s. n.] – Latură + suf. -oaie.

lătunoáie (pop.) s. f., g.-d. art. lătunoáiei; pl. lătunoáie

LĂTUNOÁIE s. 1. (TEXT.) răritură, (reg.) cărare, strungă. (~ într-o ţesătură.) 2. (reg.) margine. (~ folosită la o construcţie.)

LĂTUNOÁIE, lătunoi, s. f. 1. Gaură, răritură care se produce la marginile pânzei în timpul țesutului manual prin ruperea unor fire din urzeală. 2. Scândură plană pe o parte și convexă pe cealaltă, tăiată de la marginea unui buștean. [Pl. și: lătunoaie. = Var.: (2) lătunói s. n.] – Latură + suf. -oaie.

lătunoáĭe (est) și -roáĭe (vest) f., pl. oĭ (augm. d. lature). Vest. Pardaf, scîndură laterală care rămîne de la o grindă și care e rătundă pe o parte și plană pe cea-laltă. Îngroșătură în firu bătăturiĭ pînzeĭ, ceĭa ce e un defect: Pe sulu de dinapoĭ o sută de lătunoĭ, pe sulu de dinainte cine le maĭ ține minte? (P. P.). Fig. Defect, lipsă: a suplini o lătunoaĭe. V. cîrcĭob.