Toate definitiile

LĂTRĂTÓR, -OÁRE, lătrători, -oare, adj. (Rar; despre câini) Care latră. ♦ Fig. (Despre felul de a vorbi al cuiva) Asemănător cu un lătrat. ♦ (Substantivat, m.) Câine. – Lătra + suf. -ător.

LĂTRĂTÓR s. v. câine.

lătrătór, -oáre adj. Care latră. Subst. Poet. Cîne [!]: se auteaŭ lătrătoriĭ.

lătrătór¹ (lă-tră-) adj. m., pl. lătrătóri; f. sg. și pl. lătrătoáre

lătrătór² (lă-tră-) s. m., pl. lătrătóri