Toate definitiile

LĂRMUÍ, lărmuiesc, vb. IV. Intranz. A face larmă, a produce zgomot mare. – Larmă + suf. -ui.

LĂRMUÍ vb. (reg.) a hălălăi, (Transilv.) a loloti. (Cine ~?)

LĂRMUÍ vb. v. alarma, frământa, intriga, îngrijora, nelinişti, speria, tulbura.

lărmuĭésc v. intr. (d. larmă saŭ ung. lármáznĭ). Trans. Barb. Fac gălăgie, vociferez.

lărmuí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lărmuiésc, imperf. 3 sg. lărmuiá; conj. prez. 3 să lărmuiáscă