Toate definitiile

LĂPTUCA-IÉPURILOR s. v. sunătoare.

LĂPTÚCĂ, lăptuci, s. f. Plantă erbacee legumicolă ale cărei frunze (dispuse în formă de rozetă, alcătuind la unele varietăți o căpățână) sunt comestibile; salată, marulă (Lactuca sativa). – Lat. lactuca.

LĂPTÚCĂ s. (BOT.; Lactuca sativa) salată, (Mold.) marulă.

LĂPTÚCĂ s. v. păpădie, râşcov, susai.

lăptúcă (lăptúci), s. f. – 1. Salată verde (Lactuca sativa). – 2. Nume de diverse specii de ciuperci (Lactatius volemus; Cantharellus cibarius; Cortinarius iliopodius). – 3. Bot. (Euphorbia platiphyllos). – Mr. lăptucă, istr. lătucă. Lat. lactŭca (Pușcariu 941; Candrea-Dens., 947; REW 4833; DAR), cf. it. lattuga, prov. lachuga, fr. laitue, sp. leituga. Sensul 2 și 3 arată că se simte încă înrudirea acestui cuvînt cu lapte, deoarece e vorba de plante bogate în suc alb, cu aspect de lapte.

lăptúcă și (Trans.) și -úgă f., pl. ĭ (lat. lactúca, d. lac, lactis, lapte; it. lattuga, pv. lachuga, fr. laitue, sp. lechuga, pg. leituga). Vest. Marolă, o legumă din familia compuselor, cu frunze crețe și´ndesate cam ca ale verzeĭ (lactuca sativa). Est (lăptugă). O buruĭană lăptoasă care seamănă cu susaĭu.

lăptúcă s. f., g.-d. art. lăptúcii; pl. lăptúci