Toate definitiile

LĂNȚÚȘ, lănțușe, s. n. Lănțișor. – Lanț + suf. -uș.

LĂNŢÚŞ s. v. lambă, lănţişor, vătrai.

lănțúg n., pl. urĭ și e (rus. dial. lancúg, pol. rut. lancuh, d. germ. *lannzug, șiru lanțuluĭ. Bern. V. lanț). Lanț de legat un cîne [!], o poartă. – În jud. Olt lắnțuș, în Bz. lănțic. Vechĭ lanțug, pl. je; lanțuh, pl. șe; dim. lanțujel, pl. e.

lănțúș s. n., pl. lănțúșe