Toate definitiile

LĂMÂÍȚĂ, lămâițe, s. f. 1. Arbust ornamental cu flori mici de culoare albă, ale cărui frunze, frecate în mână, răspândesc un miros de lămâie (Philadelphus coronarius). 2. Floare artificială de ceară albă, din care se fac coronițe și buchețele pentru mirese și cocarde pentru cei care participă la nuntă. – Lămâie + suf. -iță.

LĂMÂÍŢĂ s. v. cimbru, melisă, pitacu-dra-cului, roiniţă, sirinderică.

lămîíță f., pl. e (dim. d. lămîĭe). O plantă verbenacee cultivată originară din Argentina (lippia [saŭ aloýsia] citriodóra). Frunzele eĭ, frecate în mînă, daŭ un miros plăcut de lămîĭe.

lămâíță s. f., g.-d. art. lămâíței; pl. lămâíțe