Toate definitiile

LĂMÂIOÁRĂ, lămâioare, s. f. Mic arbust din familia labiatelor, cu flori foarte aromate, care se întrebuințează drept condiment (Thymus vulgaris). [Pr.: -mâ-ioa-] – Lămâie + suf. -ioară.

LĂMÂIOÁRĂ s. v. cimbrişor, cimbru.

címbru și (Prah.) cĭúmbru m. (vsl. čombrŭ, d. vgr. thýmbros, thýmbra, lat. thymbra; bg. čuber; ung. csomber, secuĭește csömbör). O plantă labiată culinară cu miros plăcut și pătrunzător. În bot. satureia hortensis, cimbru de grădină; thymus chamaedris și thymus serpyllum, cimbrișor, cimbru de cîmp, sărpun, și thymus vulgaris cimbru care se întrebuințează ca condiment culinar și care se numește pe alocurĭ și lămîĭoară și schinduf.

lămîĭoáră (ĭoa o silabă) f., pl. e (dim. d. lămîĭe). V. cimbru.

lămâioáră (-mâ-ioa-) s. f., g.-d. art. lămâioárei; pl. lămâioáre