Toate definitiile

LĂICÉR, lăicere, s. n. (Reg.) Covor țărănesc de lână care se așterne pe jos sau cu care se împodobesc la țară lavițele și pereții. [Pr.: lă-i-. – Var.: lăvicér s. n.] – La(v)iță + suf. -ar.

LĂICÉR s. v. cergă, covor, cuvertură, învelitoare, pătură, scoarţă, velinţă.

lăicér, V. lăvicer.

lăvicér și lăĭcér n., pl. e (d. laviță). Țol de întins pe pat orĭ pe o ladă.

lăicér (lă-i-)/lăvicér (reg.) s. n., pl. lăicére/lăvicére