Toate definitiile

LĂCOMÍE, lăcomii, s. f. Poftă pe care o are cineva de a mânca sau de a bea mult; fig. dorință necumpătată de câștig, de avere etc.; aviditate. ◊ Loc. adv. Cu lăcomie = lacom. – Lacom + suf. -ie.

LĂCOMÍE s. 1. nesaţ, (livr.) insaţiabilitate, voracitate, (rar) nesaţiabilitate, (pop.) saţ, (înv.) poftă. (~la mâncare.) 2. aviditate, nesaţ, poftă. (Privea cu ~ la ...) 3. (livr.) cupiditate, rapacitate, voracitate. (~ pusă în slujba îmbogăţirii.)

lăcomíe f. (vsl. lakomiĭ). Aviditate, mare poftă. Prov. Lăcomia perde [!] omenia, pin [!] lăcomie perzĭ ceĭa ce doreaĭ.

lăcomíe s. f., art. lăcomía, g.-d. art. lăcomíei; pl. lăcomíi, art. lăcomíile