LĂBĂRȚÁRE, lăbărțări, s. f. Faptul de a se lăbărța; lărgire (excesivă). – V. lăbărța.
LĂBĂRŢÁRE s. v. întindere.
lăbărțáre s. f., g.-d. art. lăbărțắrii; pl. lăbărțắri