Toate definitiile
LUX1, lucși, s. m. Unitate de măsură a iluminării, egală cu iluminarea unei suprafețe care primește un flux luminos de un lumen, repartizat uniform pe un metru pătrat. – Din fr. lux.
LUX s.m. (Fiz.) Unitate de măsură a iluminării, egală cu iluminarea uniformă a unei suprafețe de 1 m2 care primește un flux de 1 lumen. [< fr. lux, cf. lat. lux – lumină].
LUX1 s. m. unitate de măsură a iluminării, egală cu iluminarea uniformă a unei suprafețe de 1 m2 care primește un flux de 1 lumen. (< fr. lux)
lux1 (unitate de măsură) s. m., pl. lucși; simb. lx
lux2 (eleganță) s. n.
lux (luxuri), s. n. – Fast, eleganță. Fr. luxe. – Der. luxos, adj., din fr. luxueux.
LUX2, (rar) luxuri, s. n. Nivel de viață excesiv de costisitor. ♦ Fast, eleganță, somptuozitate, splendoare. ◊ Loc. adj. De lux = a) extrem de confortabil; care nu reprezintă un lucru de primă necesitate; elegant, somptuos; b) de calitate superioară, de prim rang; select; c) care are articole de calitate superioară și de rafinament. Magazin de lux. ◊ Expr. A face lux = a duce o existență fastuoasă, foarte costisitoare; spec. a se îmbrăca extrem de elegant și de costisitor. – Din fr. luxe, lat. luxus.
LUX s. 1. v. fast. 2. bogăţie, fast, pompă, splen-doare, strălucire. (~ul ceremoniei.) 3. eleganţă, somptuozitate. (~ul unui interior.)
Lux ≠ mizerie, sărăcie
LUX s.n. Exces de cheltuieli; trai îmbelșugat și risipitor; risipă. ♦ Splendoare exterioară; fast, somptuozitate. ♦ (Fig.) Bogăție, abundență. [Cf. lat. luxus, fr. luxe].
LUX2 s. n. 1. exces de cheltuieli; trai îmbelșugat și risipitor. ♦ de ~ = foarte elegant, de foarte bună calitate; care nu este absolut necesar. ♦ splendoare, eleganță; fast, somptuozitate. 2. (fig.) risipă, exces. (< fr. luxe, lat. luxus)
*lux n., pl. urĭ (fr. luxe, d. lat. luxus, lux). Exces de întrebuințare a bogățiiĭ în îmbrăcăminte, edificiĭ, mîncare și altele (sumptuozitate): înțeleptuluĭ nu-ĭ place luxu. Profuziune, exuberanță: lux de vegetațiune. A face lux, a fi luxos; tutun de lux, de cea maĭ bună calitate.