Toate definitiile

LUSTRUÍT¹ s. n. Faptul de a lustrui. – V. lustrui.

LUSTRUÍT², -Ă, lustruiți, -te, adj. Cu lustru¹; lucios. ♦ Fig. (Peior.) Cu o spoială sau o strălucire aparentă; meșteșugit, căutat, artificial. – V. lustrui.

LUSTRUÍT adj. 1. făţuit. (Obiect ~.) 2. lucios, luciu. (O suprafaţă ~.) 3. v. şlefuit. 4. văcsuit. (Încălţăminte ~.)

LUSTRUÍT s. 1. v. lustruire. 2. lustruire, şlefuire, şlefuit, (înv.) sclivisire. (~ul suprafeţei unui metal.) 3. lustruire, văcsuire. (~ul pantofilor.)

lustruít s. n.