Toate definitiile

LUSTRUÍRE, lustruiri, s. f. Acțiunea de a (se) lustrui; lustruială. ♦ Spec. Operație de prelucrare fină, cu ajutorul unor abrazivi, a suprafeței unor corpuri metalice sau nemetalice, pentru a-i da un aspect lucios în vederea înfrumusețării, măririi rezistenței la coroziune și a îmbunătățirii ei. – V. lustrui.

LUSTRUÍRE s. 1. făţuială, făţuire, făţuit, lustruit. (~ unei suprafeţe netede.) 2. v. şlefuire. 3. lustruit, văcsuire. (~ pantofilor.)

lustruíre s. f., g.-d. art. lustruírii; pl. lustruíri