Toate definitiile

LUPTĂTÓR, -OÁRE, luptători, -oare, s. m. și f. Persoană care (se) luptă; combatant, militant. ♦ (La m.) Sportiv care practică luptele (libere sau clasice). – Lupta + suf. -ător.

LUPTĂTÓR s. (MIL.) 1. războinic, (reg.) luptaş, (înv.) boinic, războitor, săgar. (~ încercat în bătălii.) 2. v. combatant.

luptătór, -oáre adj. și s. Care se luptă. V. campion.

luptătór s. m., pl. luptătóri