Toate definitiile

LUMINÁȚIE, luminații, s. f. (Rar) Iluminație. – Din rus. [il]liuminațiia.

LUMINÁŢIE s. v. iluminaţie.

LUMINÁȚIE s.f. (Rar) Iluminație. [Cf. it. luminazione, rus. liuminațiia].

LUMINÁȚIE, luminații, s.f. Iluminație. (din rus. ľuminațiia, fr. lumination)

*iluminațiúne f. (lat. illuminátio, -ónis. V. luminăcĭune). Acțiunea de a ilumina. Luminĭ multe așezate simetric cu ocaziunea uneĭ sărbărĭ [!]. Fig. Lumină (inspirațiune) subită pe care, după cum se crede, Dumnezeŭ o răspîndește une-orĭ în suflet. – Și -áție. Pop. lumináție (rus. lĭumináciĭa). V. dunanma.

*lumináție, V. iluminațiune.

lumináție (-ți-e) s. f., art. lumináția (-ți-a), g.-d. art. lumináției; pl. lumináții, art. lumináțiile (-ți-i)

LUMINĂȚÍE, luminății, s. f. (Înv.; urmat de un adj. pos.) Termen de reverență pentru o persoană de rang înalt, mai ales pentru un domnitor; înălțime, maiestate, mărie, domnie, excelență. – Luminat² + suf. -ie.

luminățíe f. (d. luminat). Vechĭ. Epitet respectuos adresat suveranilor: Luminăția Sa Împăratu.