Toate definitiile

LUCRĂTÚRĂ, lucrături, s. f. 1. Fel în care a fost executat un lucru făcut cu mâna; execuție. 2. Fig. (Fam.) Uneltire, intrigă (împotriva cuiva); lucrare. – Lucra + suf. -ătură.

LUCRĂTÚRĂ s. execuţie. (O ~ artistică.)

LUCRĂTÚRĂ s. v. complot, conjuraţie, con-spiraţie, intrigă, maşinaţie, uneltire.

lucrătúră f., pl. ĭ. Modu de a lucra: după lucrătură se cunoaște maestru.

lucrătúră (lu-cră-) s. f., g.-d. art. lucrătúrii; pl. lucrătúri