Toate definitiile

LUCÍRE, luciri, s. f. Faptul de a luci; strălucire. – V. luci.

LUCÍRE s. 1. v. sclipire. 2. v. strălucire. 3. licărire, scăpărare, scânteiere, sclipire, sticlire, strălucire. (O ciudată ~ a ochilor.)

lucíre f. Strălucire, lucoare.

lucíre s. f., g.-d. art. lucírii; pl. lucíri