Toate definitiile

LUCÉRNĂ, s. f. Plantă perenă din familia leguminoaselor, cu frunze compuse din câte trei foliole și cu flori albastre-violacee, cultivată ca plantă furajeră (Medicago sativa). [Var.: (Reg.) luțărnă, luțérnă, s. f.] – Din germ. Luzerne.

LUCÉRNĂ s. v. culbeceasă.

LUCÉRNĂ s.f. (Ant.; la greci și la romani) Corp de iluminat în care ardea o feștilă înmuiată în ulei. [< it., lat. lucerna].

LUCÉRNĂ s. f. (la greci și la romani) corp de iluminat în care ardea o feștilă înmuiată în ulei. (< lat. lucerna)

lucérnă (-ne), s. f. – Plantă (Medicago sativa). – Var. luțernă. Fr. luzerne, var. germ. Luzern.

*lucérnă f., pl. e (fr. luzerne, d. pv. luzerno, adică „lucitoare”, ca semințele eĭ, d. luzir, a luci, infl. de it. lat. lucerna, lampă). Un fel de trifoĭ cultivat ca nutreț (medicago sativa). – Și luțernă (după germ. rus.).

trifóĭ m. ca plantă și n., pl. urĭ, ca marfă (lat. trĭ-fŏlium, adică „cu treĭ foĭ”, it. trifoglio, vfr. trefueil [nfr. trèfle, din latinu *trifŏlum, vgr. triphyllon. V. treflă]). O plantă leguminoasă papilionacee cu frunzele despărțite în treĭ frunzulițe (trifólium). Altă plantă, tot din familia asta, cu florĭ albăstriĭ saŭ violete, foarte bună ca nutreț și care se maĭ numește și culbecească, ghizdeĭ și lucernă (medicágo [falcáta și sativa]).

lucérnă s. f., g.-d. art. lucérnei