Toate definitiile

LÓTRU, LOÁTRĂ, lotri, loatre, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (Înv. și pop.) Hoț, tâlhar. ♦ (Pop.) Ștrengar, șmecher. 2. Adj. (Reg.) Iute în mișcări, sprinten. ♦ Ager la minte, isteț. – Cf. pol. lotr.

LÓTRU s. v. bandit, hoţ, pungaş, tâlhar.

lótru (lótri), s. m. – Hoț, bandit. Sl. lotrŭ (Miklosich, Fremdw., 106; Cihac, II, 176; Tiktin), cf. sb. lotar, slov. loter, ceh., pol. lotr. – Der. lotroman, s. m. (Trans. de V., bandit), cu suf. -man. Mag. lator poate să provină din rom. (Candrea, Elemente, 408).

lótru m. (sîrb. lotar, gen. lotra, haĭmana, bețivan; slovac loter, lotra, ceh. pol. lotr, d. germ. lotter, om leneș, de unde și ung. lator. V. lotroman). Vechĭ. Azĭ. Trans. Hoț, șarlatan. Mîndru, fudul. Suc. Vesel, vioĭ. – Fem. loatră.

lótru (înv., pop.) (lo-tru) adj. m., s. m., pl. lótri; adj. f., s. f. loátră, pl. loátre