Toate definitiile

LOGÓDNIC, -Ă, logodnici, -ce, s. m. și f. Persoană care s-a logodit cu cineva (considerată în raport cu acesta); (la pl.) perechea logodită. – Logodnă + suf. -nic.

LOGÓDNIC s. (înv.) fidanţat, voinea. (Fata are un ~.)

logódnic, -ă s. (vsl. logodĭnŭ, convenabil; bg. [z]godenik, logodnic). Persoană promisă în căsătorie pintr´o [!] ceremonie.

logódnic s. m., pl. logódnici