Toate definitiile

LOCVACITÁTE s. f. (Livr.) Însușirea, pornirea, obișnuința de a fi locvace; limbuție. – Din fr. loquacité, lat. loquacitas, -atis.

LOCVACITÁTE s. v. flecăreală, flecărie, flecă-rire, flecărit, limbuţie, pălăvrăgeală, pălăvrăgire, pălăvrăgit, sporovăială, sporovăire, sporovăit, tăifăsuială, tăifăsuire, tăifăsuit, trăncăneală, trăncănit, vorbăraie, vorbărie.

LOCVACITÁTE s.f. (Rar) Limbuție. [Cf. fr. loquacité, lat. loquacitas].

LOCVACITÁTE s. f. calitatea de a fi locvace; limbuție. (< fr. loquacité, lat. loquacitas)

*locŭacitáte f. (lat. loquácitas, -átis). Calitatea de a vorbi mult, limbuție.

locvacitáte (livr.) s. f., g.-d. art. locvacitắții