![]() Caută
Traducere
|
Toate definitiileLOCUITÓR, -OÁRE, locuitori, -oare, s. m. și f. Persoană care are domiciliul obișnuit într-un loc determinat (într-un oraș, într-o regiune, într-o țară etc.). [Pr.: -cu-i-. – Var.: (înv.) lăcuitór, -oáre s. m. și f.] – Locui + suf. -tor. LOCUITÓR s. 1. (înv.) sălăşluitor, (fig.) suflet. (Un oraş cu un milion de ~.) 2. (la pl.) v. populaţie. locuitór, -oáre s. Care locuĭește: locuitoriĭ unuĭ oraș, uneĭ țărĭ, uneĭ insule. |