Toate definitiile

LÍNIȘTE s. f. 1. Lipsă de zgomot; tăcere; calm, acalmie. 2. Stare (sufletească) lipsită de zbucium, de frământări; tihnă, pace, seninătate. ◊ Loc. adv. În liniște = liniștit, netulburat. – Lin + suf. -iște.

LÍNIŞTE s., interj. 1. s. tăcere, (prin Transilv. şi Olt.) tacă, (înv.) silenţiu. (În clasă era ~ deplină.) 2. interj. pst!, st!, tăcere!, (pop.) ţist!, (arg.) mucles! 3. s. acalmie, calm, pace, tăcere, (înv. şi reg.) paos, (înv.) lin, liniştire, molcomire. (Stare de ~ în natură.) 4. s. v. astâmpăr. 5. s. v. tihnă. 6. s. v. răgaz. 7. s. v. comoditate.

Linişte ≠ agitaţie, gălăgie, nelinişte, zbucium, zgomot, vacarm

líniște f. (d. lin 1). Starea lucruluĭ lin (liniștit, neagitat), tăcere: liniștea măriĭ, a sufletuluĭ, a vĭețiĭ. V. rahat.

líniște s. f., g.-d. art. líniștii