Toate definitiile

LINGVÍSTIC, -Ă, lingvistici, -ce, adj. 2. Care aparține lingvisticii (1), privitor la lingvistică. [Var.: linguístic, -ă adj.] – Din fr. linguistique.

LINGVÍSTIC, -Ă, lingvistici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Știință care studiază limba (II) și legile ei de dezvoltare. ◊ Lingvistică generală = domeniu al lingvisticii care studiază limba din punctul de vedere al trăsăturilor ei generale, de mijloc de comunicare specific omului. Lingvistică diacronică = studiu al faptelor de limbă privite în evoluția lor. Lingvistică sincronică = studiu al faptelor de limbă așa cum se prezintă ele la un moment dat. 2. Adj. Care aparține lingvisticii (1), privitor la lingvistică. [Var.: linguístic, -ă s. f., adj.] – Din fr. linguistique.

LINGVÍSTIC, -Ă adj. Referitor la lingvistică. [Var. linguistic, -ă adj. / cf. fr. linguistique].

LINGVÍSTIC, -Ă I. adj. referitor la lingvistică. II. s. f. știință care studiază limba și legile ei de dezvoltare. ♦ ~ generală = disciplină care studiază faptele de limbă din perspectiva trăsăturilor comune mai multor limbi; ~ comparativă = disciplină care studiază comparativ concordanțele fonetice, semantice și gramaticale din mai multe limbi; ~ matematică = disciplină care studiază fenomenele de limbă cu mijloace matematice; ~ structurală = disciplină care studiază relațiile dintre elementele limbii și caracterul sistematic al acesteia. ◊ glotologie. (< fr. linguistique)

*linghístic, -ă adj. (fr. linguistique). Relativ la studiu științific al limbilor: studiĭ linghistice. S. f., pl. ĭ. Studiu științific al limbilor. – Fals limbistic. V. filologie.

lingvístic adj. m., pl. lingvístici; f. lingvístică, pl. lingvístice