Toate definitiile

LIBERTÁTE, (4) libertăți, s. f. 1. Posibilitatea de a acționa după propria voință sau dorință; posibilitatea de acțiune conștientă a oamenilor în condițiile cunoașterii (și stăpânirii) legilor de dezvoltare a naturii și a societății. ◊ Loc. adv. În libertate = după bunul plac, nestingherit. ◊ Expr. A-și lua libertatea să... (sau de a...) = a-și îngădui, a-și permite să... 2. Starea unei persoane libere, care se bucură de deplinătatea drepturilor politice și civile în stat. ♦ Starea celui care nu este supus unui stăpân. ♦ Situația unei persoane care nu se află închisă sau întemnițată. ◊ Expr. A pune în libertate = a elibera din închisoare, din arest etc. 3. Independență, neatârnare (a unui stat față de o putere străină). 4. (De obicei la pl.) Drepturi cetățenești. ◊ Libertate individuală = dreptul care garantează inviolabilitatea persoanei. Libertate de conștiință = dreptul oricărui cetățean de a avea o opinie proprie în orice domeniu de activitate. Libertate de gândire sau libertatea cuvântului = dreptul de a exprima prin viu grai sau prin scris opiniile proprii. – Din fr. liberté, lat. libertas, -atis.

LIBERTÁTE s. 1. (înv. şi pop.) slobozenie, (înv. şi reg.) slobozie, (înv.) volnicie. (~ persoanei.) 2. v. in-dependenţă. 3. autonomie, (rar) autonomism, (înv. şi pop.) slobozenie, (înv. şi reg.) slobozie, (înv.) volnicie. (~ administrativă a unui teritoriu în cadrul statului.)

Libertate ≠ captivitate, detenţiune, oprimare, robie

LIBERTÁTE s.f. 1. Posibilitatea de acțiune după propria voință sau dorință; posibilitatea de acțiune conștientă a oamenilor în condițiile cunoașterii din ce în ce mai profunde a legilor de dezvoltare a naturii și societății. 2. Situația unei persoane libere. 3. Independență, neatârnare. [Cf. lat. libertas, fr. liberté].

LIBERTÁTE s. f. 1. (fil.) înțelegerea necesității, cunoașterea legilor obiective și stăpânirea conștientă a forțelor naturii și a vieții sociale, întemeiată pe această cunoaștere. 2. situație a unei persoane libere. 3. (pl.) drepturi cetățenești. 4. posibilitatea de a acționa după propria voință sau dorință, de a face sau de a nu face o acțiune. (< fr. liberté, lat. libertas)

*libertáte f. (lat. libértas, -átis). Puterea de a lucra saŭ nu, de a alege: libertatea e unită cu reponsabilitatea. Independență: a-țĭ angaja libertatea. Stare opusă captivitățiĭ saŭ constrîngeriĭ: a pune un deținut saŭ un sclav în libertate, a vorbi saŭ a lucra în libertate. Voĭe, permisiune. Îndrăzneală: mĭ-am luat libertatea de a vă scrie. Mod prea familiar saŭ necuviincĭos de a te purta: a-țĭ lua prea multă libertate saŭ prea multe libertățĭ. Libertatea civilă, dreptu orĭ-cuĭ de a face tot ce nu oprește legea. Libertatea politică, dreptu de a vota, a fi deputat ș. a. Libertatea preseĭ, dreptu de a tipări orĭ-ce (dar fără a minți orĭ a vătăma morala). Libertatea conștiințeĭ, dreptu de a avea orĭ-ce religiune saŭ credință. Libertatea individuală, dreptu de a fi liber, afară numaĭ de cazu cînd aĭ călcat legea. Pl. Imunitățĭ, drepturĭ: libertățile uneĭ instituțiunĭ.

libertáte s. f., g.-d. art. libertắții; (drepturi) pl. libertắți